YRE

YRE (Young Reporters for the Environment, tradus – Tineri reporteri pentru mediu) este un program internaţional pentru elevii preocupați de educaţia pentru o dezvoltare durabilă, iniţiat de Fundaţia Mondială de Educaţie pentru Mediul Înconjurător (FEE), în anul 1990. În prezent, programul YRE este implementat în 30 de ţări din întreaga lume: Canada, China, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda de Nord, Iordania, Israel, Italia, Kazakhstan, Letonia, Macedonia, Malta, Mexic, Muntenegru, Maroc, Olanda, Noua Zeelandă, Portugalia, România, Scoţia (UK), Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia şi Ţara Galilor (UK). În Romania, programul YRE este coordonat de Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie (CCDG).

Scopul YRE este de a implica elevii în rezolvarea unor probleme privind mediul înconjurător. Elevii, coordonaţi de profesorii lor, vor realiza investigaţii de mediu şi le vor publica online, sub forma unor reportaje scrise (articole), fotoreportaje (fotografii) sau videoreportaje (scurte filmuleţe video) cu scopul de a transmite rezultatele lor către publicul larg. La finalul materialelor jurnalistice, elevii trebuie să propună soluţii pentru rezolvarea problemei de mediu pe care au studiat-o.

Prin intermediul programului YRE, elevii participanţi îşi pot dezvolta aptitudinile şi îmbogăţi cunoştinţele despre mediu. De exemplu, dobândind o mai bună înţelegere a problemelor legate de dezvoltarea durabilă, tinerii din programul YRE sunt mai deschişi spre comunicare, au propriile iniţiative, lucrează în echipă, fac analize critice, devin mai responsabili şi îşi dezvoltă spiritul de lider. Programul YRE le oferă tinerilor talentaţi o viziune a lumii profesionale a jurnalismului şi îi poate determina pe elevi să devină jurnalişti pe viitor.

Ediția 2019

POLITICA PAȘILOR MĂRUNȚI

Botezatu Bianca, clasa a VI-a A,
Bostănescu Andrei, clasa a VI-a A,
Școala Gimnazială Nr. 10, Bacău

Am descoperit cum poate fi aplicată politica pașilor mărunți. Ca să înțelegeți, o să încep cu povestea pe care a publicat-o Andrei în revista școlii.

Astăzi am avut curiozitatea să citesc în dicționar definiția cuvântului „marketing”, pe care îl auzim tot mai des în ultimul timp. Vreți să știți ce ne spune DEX-ul? Marketingul este „știință a EFICIENȚEI economice”, „activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor”.
Ei bine, sunt sigur că definiția este greșită! Vă demonstrez ușor! Ca orice copil, am o mamă responsabilă și grijulie, care încearcă să preîntâmpine orice problemă de sănătate. Așa că, la recomandarea medicilor, în fiecare zi înghit – cu bucurie! – niște enzime sub formă de capsule. Nimic spectaculos! Prima dată când le-am cumpărat, mama mi-a prezentat cele trei flacoane, al căror conținut trebuia să dispară într-o lună. M-au luat frisoanele! TREI flacoane!!! Am deschis unul și m-am liniștit: era plin doar pe jumătate, ba chiar, dacă priveam mai bine, pe un sfert. Am răsuflat ușurat, dar curiozitatea nu m-a lăsat în pace Am desfăcut toate flacoanele și am pus capsulele într-unul. Nu o să vă vină să credeți: a mai rămas puțin loc. Nu știu să am calități de magician, așa că mă uitam nedumerit la cele trei flacoane, dintre care două erau goale și nu înțelegeam: producătorii nu ar fi putut face același lucru? Sau nu puteau alege flacoane mai mici, dar care să fie PLINE?

Fig. 1. – Enzime cu spațiu generos de cazare

I-am cerut lămuriri mamei, care mi-a spus că este doar o strategie de marketing, flacoanele mai mari creează impresia că ceea ce cumperi merită fiecare bănuț. Nu pot să cred! Conform definiției, marketingul este sinonim cu eficiența economică. Cu siguranță, nu este EFICIENT din niciun punct de vedere să utilizezi atât de mult plastic într-un mod inutil! Am continuat cercetarea, studiind, plin de curiozitate, flacoanele bunicului, care erau într-un număr destul de mare, deoarece este cardiac. Am constatat același lucru: într-un flacon sigilat capsulele ocupă mai puțin de jumătate! Și ne mai plângem de poluare când atât de mult plastic este folosit în mod inutil!

Fig. 2. Flacoanele „plineˮ, imediat după deschiderea lor

Soluțiile mi se par absolut la îndemână. Pe de o parte, flacoanele pot fi înlocuite cu sticla, care este reciclabilă și, pentru a compensa costurile mai mari, acestea ar trebui să aibă mărimea adecvată, astfel încât să fie pline. Pe de altă parte, pot fi utilizate doar blistere, presupun folosirea unei cantități de plastic incomparabil mai mici.
Ce am putea face noi? Să încercăm să cumpărăm varianta de medicamente care presupune ambalarea corespunzătoare și care, dacă te ajută pe tine să te vindeci de ceva, nu îmbolnăvesc, în același timp, lumea în care trăim. Eu l-am însoțit pe bunicul la farmacie când și-a luat rețeta, să fiu sigur că aplică regula mea: cumpără doar medicamentele care nu ucid natura. Farmacista ne-a privit puțin ciudat, dar nu am pierdut prilejul să-i țin o prelegere. Mi-a spus să mă fac orator! Am căutat în dicționar ce înseamnă – dicționarul e prietenul meu – și am constatat că nu mai există această profesie. Nu-i nimic, pot să fiu acum, când sunt mic, un orator care încearcă să salveze o fărâmă din planeta noastră. Sunt hotărât, mâine merg la școală și le țin o prelegere colegilor. Iau cu mine și flacoanele de medicamente. Am dovezi!

Fig. 3. O colecție tristă

P.S. Am „molipsit” câțiva colegi, vor face și ei „propagandă”; eu am scris articolul pentru revista școlii.

Aceasta a fost „povestea” flacoanelor de medicamente pe care ne-a spus-o Andrei la ora de dirigenție și pe care a publicat-o în revista școlii. Urmarea? Am cercetat și un flacon cântărește 27 de grame, așadar 27 de grame de substanțe petrochimice rămân în sol. Mai mult decât atât, o parte din cele 27 de grame conțin tereflat de politilenă care, se pare că, după cercetările oamenilor de știință, nu se descompun aproape niciodată. Nu mă pricep la calcule bine, dar, dacă putem utiliza un singur flacon în loc de trei, asta înseamnă că reducem cu 2/3 poluarea. Tot este ceva!
Mai mult decât atât, mai toți iubim animalele. Eu sunt fascinată de lumea oceanelor, dar știu, în același timp, că aceasta este în pericol. Una dintre cauze este faptul că animalele marine înghit de două ori mai mult plastic decât acum 25 de ani. Ingerarea de plastic ucide un milion de păsări marine și 100.000 de animale în fiecare an. Și atunci mi se pare firesc să-l ajut pe Andrei. Vreau să ne convingem colegii că este utilă politica pașilor mărunți, pe care am învățat-o de la mama. Voi lansa și eu o provocare în revista școlii: fiecare trebuie să convingă doi oameni să nu cumpere medicamente în flacoane pe jumătate goale. Așa vom reuși să reducem poluarea, un flacon în minus, 27 grame de plastic mai puțin. Andrei vorbea de marketing și de eficiență economică, asta înseamnă eficiență economică.

***

CÂT DE FLĂMÂND EȘTI?

Elev: Burlacu Bianca Elena
Clasa: a V-a C
Școala Gimnazială Nr.10, Bacău
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Foto: Burlacu Bianca Elena

Zilnic, mii de familii, magazine, hoteluri, restaurante și chiar școli aruncă impresionante cantități de alimente. De ce? Pentru că se aprovizionează cu mult prea multe produse care expiră în scurt timp. Oare nu realizăm câtă risipă facem?
Psihologii au afirmat că nu este indicat ca oamenii să meargă flămânzi la cumpărături, căci foamea provoacă dorința de a umple coșul cu cât mai multe produse.
Din dorința de a limita risipa alimentelor, am identificat două soluții, pe care le-am prezentat colegilor de clasă, la o oră de dirigenție, și anume: evitarea cumpărăturilor inutile sau oferirea surplusului de alimente oamenilor nevoiași.

***

Salvați brazii naturali!

Elev: Adămuță Raluca Maria
Clasa a V-a C
Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău
Coordonator: profesor Bîra Corina-Mihaela

Crăciunul este o sărbătoare magică pentru oameni, dar tragică pentru pădurile de conifere. De Crăciun, mulți brazi tineri din păduri ajung în casele oamenilor pentru cel mult o lună magică, apoi brazii sunt aruncați la ghenele de gunoi.
Ar trebui vânduți doar brazii naturali plantați în ghivece, pentru a putea fi plantați înapoi în pădure.
Ar trebui împodobiți numai brazi artificiali.
Ar trebui amenzi uriașe pentru vinderea brazilor tăiați din pădure.
Sunt fericită pentru că de Crăciun am împodobit un minunat brad artificial, salvând unul din pădure.

 

***


Din edițiile anterioare:

***

Insula numită „Speranță”

Autor: Țarălingă Alexia-Irina
11-14 ani
Coordonator: prof. Dana Elena Sturzu

E o zi fierbinte de vară. Măreața minge de foc emană o lumină orbitoare. Îți poate veni ideea de a te răcori la o piscină. Sau poate la Insulă?! N-ai fost de ceva vreme pe acolo și încerci mai întâi varianta asta.
Ce să vezi?! Surpriză! Intrarea e blocată! La prima vedere observi excavatoarele și te gândești că vor să o reamenajeze, s-o facă mai atractivă. Te documentezi și descoperi despre – Insula de agrement din Bacău – că „din cauza deficiențelor de proiectare, constructorul nu-și poate face treaba. Lucrările de modernizare a Insulei de agrement sunt în acest moment sistate din cauza unei erori de proiectare.” Acest articol a fost publicat pe 13 martie 2017, iar noi ne aflăm în 2018, la începutul primăverii… Adică, de aproape un an, lucrările au fost oprite. În iunie 2017, primarul Bacăului a declarat că la finalul anului 2018, proiectul va fi gata și ne vom bucura de avantajele pe care ni le oferă insula. Oameni buni, reveniți la realitate! Dacă mașinăriile de pe șantierul acesta stau nefolosite, când și mai ales cum se va finaliza lucrarea?! Grea întrebare … la care găsesc prea puține răspunsuri… Dar marea dilemă nu este că lucrările au fost neterminate, ci faptul că autoritățile au neglijat complet natura, iar locul acesta a devenit un focar de infecții.
· Prima problemă:
Să ne întoarcem la povestea noastră. Ai aflat ce se petrece acolo și ai hotărât să te plimbi de-a lungul insulei. Explorând locul, vezi că peisajul se schimbă treptat, devine cu totul altceva. În locul vegetației îngrijite, ești înconjurat de ziduri înalte de trestie și papură, printre care supraviețuiesc câteva rațe sălbatice, egrete și chiar două lebede care se plimbă pe un ochi de apă. Puțin mai departe, zărești micul debarcader cu scări lăsat în paragină. Acesta a ajuns adăpostul oamenilor străzii, al câinilor și cel mai important al sutelor de deșeuri aruncate peste tot, fără nici un respect față de Mama Natură. Mai departe nu mai mergi , pentru că îți este frică de ce ai putea să mai vezi în acest peisaj dezolant care te îngrozește.
Totuși, ai încerca să faci ceva, să schimbi în bine aceste locuri… Ce ai putea face? Să reclami autorităților, poate se sesizează cineva?!… Rămâne de văzut.
Din păcate toți dăm impresia că ne pasă de viitorul ecologic al planetei, al țării, al orașului în care trăim. Răspândim vorbe goale despre proiecte „smart” prin care ar trebui să consumăm cât mai puțină energie electrică, prin care ar trebui să nu mai poluăm așa mult… de parcă toate celelalte probleme ar fi rezolvate, de parcă lumea ar fi toată educată sau… ar beneficia de toate avantajele unei lumi civilizate, cum ar fi canalizare sau toaletă în casă… Sunt prea puțini oameni care privesc lucrurile în ansamblu, care sunt pragmatici, se țin de cuvânt și își asumă responsabilitățile pe care și le-au luat. Deci prima problemă… pare de nerezolvat din perspectiva unui copil de clasa a VI-a, dar poate când voi fi mai mare voi vedea altfel lucrurile.
· A doua problemă, din perspectiva cetățenilor:
Pentru a exemplifica situația actuală, dar și cum stăteau lucrurile în trecut, am cerut părerea unui băcăuan. Părerile mi le-a împărtășit într-un interviu pe care a avut amabilitatea să mi-l acorde:
„− Care credeți că ar putea fi cel mai frumos loc de distracție sau agrement din Bacău?
− Viața tumultoasă și agitată din oraș , ne solicită la maxim. În timpul liber, aș prefera să mă plimb într-o zonă plină de verdeață și de apă cum era odată Insula de agrement.
− Ce reprezenta insula pentru locuitorii Bacăului acum 25 de ani?
− Pentru mine, dar și pentru ceilalți locuitori ai Bacăului, insula era cel mai apropiat loc din oraș unde puteai îmbina diverse activități: plimbări cu barca, mersul pe bicicletă, practicarea diferitelor sporturi (tenis, înot, alergare) și nu în ultimul rând posibilitatea de a face plajă în sezonul estival.
− Cum arată acest loc în zilele noastre?
− În acest moment, insula este lăsată în paragină, apa a secat, vegetația de mlaștină a crescut necontrolat, toate locurile amenajate în trecut nu mai există, prin urmare s-a interzis accesul în această zonă.
− Care credeți că sunt cauzele acestei stări de fapt?
− Principala cauză a acestei situații o reprezintă neimplicarea autorităților locale.
− Aveți cunoștință de vreun proiect care să reabiliteze acest loc din Bacău?
− Știu că a existat un proiect de amenajare și de investiții, început de primăria orașului, care însă n-a fost finalizat din lipsa fondurilor.
− Credeți că se va realiza?
− Nu ne rămâne decât să sperăm… Se aude că anul acesta se vor finaliza lucrările în folosul comunității.
− Cum va arăta insula după terminarea acestui proiect, în opinia d-voastră?
− Ar trebui să fie o oază de verdeață cu multe alei pentru plimbări, cu bănci pe care să te odihnești sau să privești peste luciul apei, cu terenuri de sport și un debarcader . De asemenea, am auzit că va exista și un parc de distracții acvatic.
− Vă mulțumesc pentru părerile împărtășite!
− Cu mare plăcere!″
· Soluţii şi căi de remediere:
Cu toate că fosta Insulă de agrement este momentan în paragină și e plină de gunoaie, ideea că proiectul este realizabil și se va finaliza până la sfârșitul anului , le aduce oamenilor puțină speranță. Probabil că atât putem face în situații de acest gen: să aducem în atenția lumii starea de fapt, pentru că nu e nimic mai rău decât ignoranța oamenilor.
Fiecare din noi speră că proiectul de restaurare a Insulei de agrement se va realiza în cele din urmă. Trebuie să fim optimiști, e în natura noastră! După reamenajarea Insulei, vom avea responsabilitatea de a păstra curățenia, de a menține intacte spațiile verzi, de joacă sau de agrement și de asemenea să protejăm fauna sălbatică care deja s-a instalat acolo. Prin atingerea acestui obiectiv, Bacăul ar trebui să aibă ca țintă restaurarea tuturor locurilor de agrement care au existat înainte.
Să nu uităm că numai împreună putem schimba ceva și putem face o lume mai bună!

***

Poluarea din Bacău

Autori: Bucovineanu Rareș și Toma Mario
Clasa a VII-a B
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Cel mai poluat județ din ţara noastră este Tulcea, iar cel mai nepoluat este judeţul Vaslui.
Bacăul este municipiul de reședință al județului cu același nume și este situat pe râul Bistrița, care are două centrale hidroelectrice (Bacău I și Bacău II) ce acoperă o parte a consumului local de energie electrică.
Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul , cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară, legăturile naționale și internaționale, se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional care asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.
Din păcate pentru băcăuani, în județ sunt probleme atât în ce privește poluarea apelor de suprafață și a celor subterane, cât și a aerului și a solului. Din punct de vedere al riscurilor, cea mai toxică zonă este în sudul orașului, din cauza prezenței platformelor Amurco, Letea și CET Bacău.
La ultima ședință a Consiliului Local, aleșii băcăuanilor au aprobat – la presiunea autorităților de mediu – un „program” de măsuri ce vizează îmbunătățirea calității aerului din municipiul reședință de județ. Alături de alte orașe din țară, Bacăul face parte dintr-un lot al „municipiilor negre” în care nivelul noxelor este cu mult peste limitele admise de legislația în vigoare.

CUM OPRIM POLUAREA?

Țara noastră este una foarte frumoasă, dar dacă nu o îngrijim putem pierde toate frumusețile. Soluții pentru oprirea poluării sunt:.
1.Folosirea mai rară a automobilelor. Ar trebui să avem mult mai multe automobile pentru transportul în comun și oamenii să meargă mai rar cu mașinile personale. Alte modalități pentru a ne transporta într-un mod sănătos ar fi bicicleta sau mersul pe jos.
2.Economisirea apei. Este consumată multă energie pentru purificarea apei. Un robinet stricat poate consuma și 30 de litri de apă pe zi.
3.Folosirea becurilor cu un consum redus de energie și a bateriilor reîncărcabile.
4.Plantarea copacilor pentru reducerea zgomotului și a prafului și pentru împrospătarea cu oxigen.
Ne-am gândit să împărțim străinilor pliante făcute de noi pentru a-i sfătui să nu arunce gunoaie pe jos și să găsească alternative pentru folosirea autoturismelor. Am și pus în aplicare această idee, după cum puteți vedea în prima imagine.

Pentru a înţelege şi a descoperi dacă locuitorii Bacăului sunt nemulţumiţi de poluarea aerului, am decis să îi întrebăm chiar pe oamenii care locuiesc în oraş.
Acest lucru nu a fost deloc uşor, deoarece oamenii nu voiau să discute despre acest subiect sau ne spuneau că nu au timp.
Dar, după aproximativ 2 ore de căutare, în sfârşit am găsit un cetăţean care a vrut să coopereze cu noi. Acesta a avut nişte răspunsuri foarte interesante.

− Bună ziua, domnule, am vrea să vă punem nişte întrebări despre poluarea oraşului.
− Desigur, plăcerea este de partea mea. Pentru ce aveţi nevoie?
− Avem un proiect despre poluarea Bacăului şi vrem să vă auzim părerea. Vrem chiar să iniţiem un proiect în care să atenţionăm locuitorii despre pericolele poluării.
− Ce frumos! Sunt foarte bucuros că, în sfârşit, cineva vrea să remedieze situaţia.
− Vi se pare că oraşul nostru este poluat şi ar avea nevoie de ajutor?
− Desigur! De ceva timp, am observat că oraşul nostru devine din ce în ce mai poluat. Nu este de bine.
− Care credeţi că este principalul focar de infecţii din Bacău?
− Sincer, cred că maşinile care, din păcate, se înmulţesc din ce în ce mai mult şi emit foarte multe noxe.
− Credeţi că acesta este singurul factor poluant?
− Sunt şi centralele care scot foarte mult fum.
− Şi cum credeţi că am putea remedia această problemă?
− Sincer, dacă toată lumea nu ar mai arunca atâtea gunoaie, oraşul nostru ar fi mult mai curat, şi, desigur, mult mai nepoluat.
− Mulţumim foarte mult, domnule, ne-aţi ajutat foarte mult!
Acest bărbat a fost unul dintre singurii care au vrut să vorbească cu noi. Din acest lucru rezultă că şi oamenii sunt foarte indiferenţi şi parcă nu ar vrea ca acest lucru să fie rezolvat. Aşa a şi luat naştere poluarea, din indiferenţa oamenilor.

Bibliografie

1.http://www.referatele.com/referate/geografie/online12/Poluarea-aerului–Legatura-dintre-aer-si-sanatate–Reciclarea-salveaza-omenirea-referatele-com.php%20
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Bac%C4%83u%20http://evz.ro/bacaul-cel-mai-poluat-judet-din-moldova-402899.html%20
3. https://www.desteptarea.ro/poluarea-din-bacau-combatuta-de-primarie-cu-hartii-si-planuri/

***

Când se rupe o bucată din trupul planetei

Autori: Arvinte Bianca-Alexandra și Martiș Delia-Georgiana
Clasa a VII-a B
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Grecu Florina definește alunecarea de pământ în lucrarea ,,Riscuri și hazarde naturale” ca fiind un proces ,,de modelare a terenurilor în pantă, sub acțiunea gravitației”, având loc ,,pe o suprafață de demarcație, între o parte mobilă și una stabilă a depozitelor de suprafață”. Cauzele sale principale sunt ,,condițiile geologice, neotectonica activă, caracteristicile morfometrice ale reliefului, variațiile climatice și, nu în ultimul rând, impactul antropic (excavații, supraîncărcarea versanților, etc.)”.
Din nefericire, un număr însemnat de motive pentru care există alunecările de teren a fost produs de către activitatea umană. De fapt, acest fenomen nu afectează planeta noastră ca și corp, ci pe viețuitoarele găzduite de aceasta. Alunecarea de pământ se produce natural, pentru ca pământul să ia o formă ideală (dată fiind acțiunea forței gravitaționale asupra sa). Însă această necesitate a lui ia naștere din cauza noastră, în mare parte, așa cum s-a precizat și în rândurile de mai sus.
În primul rând, un factor negativ (provocat și de om), care duce la geneza alunecărilor de pământ îl constituie schimbarea climei. Și unul dintre motivele pentru care se produc încălzirile globale este cel al lipsei de vegetație. Vegetația absoarbe dioxidul de carbon din atmosferă, lucru ce duce la scăderea temperaturii. Poluând atmosfera, distrugem și plantele din jurul nostru, iar consecințele sunt vizibile.

Riduri de supărare

Riduri de supărare

În același timp, copacii, prin intermediul rădăcinii lor puternice, susțin solul și îi oferă acestuia rezistență.
Schimbarea climei aduce cu sine și mai multe precipitații atmosferice (căldura în exces duce la evaporarea unei cantități mari de apă, iar aceasta apare sub forma ploilor). Valorile proprietăților fizico-mecanice ale rocilor se reduc, iar rezistența lor se face din ce în ce mai mică. Și astfel, avem de suferit din cauza alunecărilor de pământ.
Totodată, construcțiile pe care oamenii le realizează conduc la numeroase alunecări de teren. Excavațiile și fundațiile caselor, așezate necorespunzător, reprezintă o cauză pentru care se produc alunecările de pământ. Reamintim și riscul la care ne supunem locuind într-o asemenea clădire.
De ce trebuie să se întâmple toate aceastea? Cum am putea să prevenim aceste acțiuni? În căutare de răspunsuri, am întrebat un specialist în studiul alunecărilor de pământ, care ne-a spus că putem construi garduri de susținere în zonele rurale sau pe șoselele cu acest risc. Trebuie evitată construirea caselor, a instituțiilor publice și a altor clădiri în aceste locuri.

Opțiuni îngustate și riscante

Opțiuni îngustate și riscante

Cel mai bine este să putem evita acest fenomen. Cu siguranță, specialiștii și-ar dori ca Africa să nu se rupă în bucăți, dar cu toate acestea, acest fenomen are loc și se pare că este ireversibil. Deși nu stă în puterea noastră să acționăm în acest sens, am înțeles un principiu important – mai bine prevenim, decât să suferim; mai bine prevenim, decât să distrugem ce ne înconjoară, o dată cu noi!

Bibliografie:
1. Florina Grecu – „Riscuri și hazarde naturaleˮ, Editura Universitară, 2009
2. https://b1.ro/stiri/eveniment/prahova-zeci-de-oameni-sunt-izolati-in-urma-unei-alunecari-de-teren-215536.html

***

Ultima picătură

Autor: Hamad Samir
Clasa a VIII-a B

Dormeam, când am auzit niște sunete care veneau din baie. Din robinet, o dată la câteva secunde, cădea câte o picătură în chiuvetă deoarece robinetul nu fusese închis bine. Am decis să pun un pahar gradat sub robinet pentru a măsura cantitatea de apă care ar fi fost irosită. După o oră, apa a ajuns la cota de 250 ml. Dacă fiecare locatar din blocul meu ar avea câte un robinet ca al meu, săptămânal ar fi irosiți 840 litri.
Am decis să pun un anunț la intrarea în clădire în care le-am recomandat vecinilor să-și verifice robinetele dacă curg, înainte de a ieși din încăperi.

Imagine realizată de colega mea de clasă, Șenchea Ioana-Alexandra

***

Bradul și hârtia

Autori: Buga Raluca și Vîlcea Ioana
Clasa a V-a B

În inima pădurii, un brăduț se naște. Mic, firav și neajutorat, dar păzit de o puzderie de brazi mari. Anii trecură, iar acum, cel mic pe care-l știam noi, crescuse. La scurt timp, a sosit iarna, un anotimp de sărbătoare pentru toată lumea. Chiar și în pădure era mare sărbătoare! Deși brazii nu puteau vorbi, ei puteau simți bucuria acestui anotimp. „Protectoriiˮ micuțului erau îmbrăcați în haine de sărbătoare. Zăpada cristalină îi împodobea pentru venirea Crăciunului. Chiar și micuțul era îmbrăcat în straie de sărbătoare și se bucura la fel de mult de venirea Crăciunului. Mai era o săptămână până atunci. Oamenii luau cadouri pentru rude, prieteni și, mai ales, pentru cei mici. Atmosfera Crăciunului era în aer. Oamenii se duceau și cumpărau cei mai frumoși brazi și cele mai frumoase cadouri. Aroma dulciurilor îmbietoare se simțea în aer și oamenii pofticioși nu ezitau la cumpărarea lor.

Dar, în următoarea zi, se întâmplă ceva neașteptat. Un om, cu un topor în mână, sosise în pădure. Când văzu cât de frumos strălucea zăpada pe crengile brazilor, se hotărî numaidecât să îi taie. Dar, nu s-a mulțumit să-i taie doar pe o parte din ei. În lipsa protecției, brăduțul se ivi în toată splendoarea lui. Era atât de frumos, încât ziceai că e desprins din basm! Văzând cât de atrăgător este, nu putu rezista ispitei și își spuse: „Oamenii, sigur vor fi atrași de el! E atât de frumos! Cum să nu îl cumpere nimeni? Am să-l vând pe bani grei!ˮ

Și, spunând acestea, îl tăie. Bradul simți o durere enormă, simți cum se prăvălește și cum  lacrimile îi curg în hohote. În ultimele clipe, privi spre „protectoriiˮ lui, căzuți la pământ, și li se alătură ca-ntr-o ultimă îmbrățișare. Ajuns în piață, oamenii ofereau prețuri mari pentru brăduț, dar cel mai mult a oferit familia Dumbravă. Bradul, odată ajuns în casa lor, a fost imediat împodobit cu tot felul de ornamente strălucitoare și colorate, ca pe un rege. Toți stăteau lângă el și îl admirau, iar oamenii veniți în vizită nu uitau să îi felicite pentru alegerea bradului. Bucuria nu a durat mult deoarece sărbătorile au trecut și bradul a ajuns la un centru de prelucrarea lemnului și a fost transformat în hârtie.

În ziua de azi, hârtia se risipește repede și ajunge deseori la gunoi. De dragul brăduțului și a tuturor arborilor tăiați, propunem o soluție japoneză și anume de a produce hârtie din calcar, care este mult mai ieftin și mai prietenos cu mediul. Așa, munții noștri s-ar reface și am putea deveni cea mai verde țară din Europa. În acest sens, i-am informat pe colegi și am realizat un afiș care a fost expus la avizierul școlii. De asemenea, școala noastră s-a implicat într-un mare proiect de colectare a deșeurilor, în care vom aduce hârtia folosită, pentru a salva cât mai mulți copaci de la tăiere.

Împreună putem face minuni pentru că și gesturile mici contează!

***

Orașul Bacău – pro și contra

Autor: Palaghiță Alexandra
Clasa a VIII-a C
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Orașul Bacău este reședința și cel mai mare oraș al județului Bacău, găzduind 745.393 de locuitori la data de 1 ianuarie 2017. Acesta este străbătut de drumurile europene E85 și E57, legăturile feroviare se fac prin rețeaua CFR, iar aeroportul asigură transportul aerian internațional de marfă și de persoane. Bacăul este străbătut de râul Bistrița, favorizând așezarea hidrocentralelor, un mod ecologic de obținere a energiei electrice. Cu toate acestea, orașul Bacău necesită și rezolvarea unor probleme, în opinia mea destul de importante, precum deșeurile, ruinele și animalele abandonate. Am cerut și opinia unor oameni pe care i-am întâlnit în centrul orașului, în fața semnului ce reprezenta Bacăul – Capitala Tineretului. Iată ce răspunsuri am primit:
● „Mai multă muncă, mai puține deșeuri!ˮ
Cu această afirmație sunt total de acord, mai mulți oameni spunându-mi aceasta. Orașul Bacău nu este cel mai curat oraș. Gunoaiele se întâlnesc la tot pasul pe stradă.

A: „Cum credeți că s-ar putea rezolva problema deșeurilor din acest oraș?ˮ
B: „Fiecare om ar trebui să știe cât de mult pot strica aceste deșeuri: de la estetic până la sănătatea naturii și a mediului înconjurător. Toți aruncă, azi unul, mâine încă unul, zicând că nu va cauza mult pericol, însă nu merge așa. Eu cred că ar trebui să existe pedepse mai mari când vine vorba de mediu.ˮ
De altfel, mulți oameni mi-au spus că reciclarea ar trebui să intre în joc. Se face prea multă risipă, acesta devenind periculoasă. Asta îmi aduce aminte de incendiul de la groapa de gunoi. Credeți că acesta s-ar fi întâmplat dacă salubrizarea era mai serios făcută și dacă se prevedea și reciclarea?
A: „Credeți că există soluții pentru problema deșeurilor din oraș?ˮ
B: „Sincer, eu cred că generația tânără a Bacăului va ajunge să rezolve această problemă, într-un viitor apropiat.ˮ
A: „De ce tocmai generația tânără?ˮ
B: „Voi, generația tânără, sunteți cei mai „descuiați la minteˮ dintre noi toți. Voi veți ajunge să schimbați ceva, poate nu în Bacău, dar oriunde vă aflați, cu siguranță vă veți face auziți.ˮ
Răspunsurile date aici m-au impresionat cel mai mult, însă tot nu am obținut un răspuns concret, așa că am întrebat generația tânără și am primit niște răspunsuri pe măsură:
A: „Cum credeți că problema deșeurilor din acest oraș poate fi rezolvată?ˮ
B: „Eu cred că totul vine din școală. Am putea pune accent mai mult pe învățatul consecințelor și cum acestea ne pot afecta pe noi, oamenii de rând.ˮ
C: „Eu adaug la ce a zis B că și munca în folosul comunității ar putea fi o soluție și un exemplu. Oamenii ar putea învăța de la cei ce o fac.ˮ
Cred că aceste răspunsuri au fost cele mai clare și cele mai ușor de pus în practică.

● „Orașul Bacău – Un oraș trist și aglomerat?!”
Când am cerut oamenilor să îmi descrie orașul, aceștia mi-au răspuns că prin ochii lor, Bacăul este un oraș trist.
A: „Mi-ați putea descrie orașul prin ochii dumneavoastră?ˮ
B: „Mie sincer mi se pare un oraș trist. Deși aglomerat, acesta arată mai mult ca unul nepopulat.ˮ
A: „De ce credeți aceste lucruri?ˮ
B: „Oriunde mergi vezi doar ruine. Scări stricate, semne prăfuite și stâlpi peste care au trecut ani grei, vandalism stradal, clădiri părăsite, până și în centrul orașului.ˮ
Această persoană mi-a prezentat și o altă problemă a orașului: aglomerarea acestuia.
A: „Cum credeți că aglomerarea orașului poate fi rezolvată?ˮ
B: „Am putea valorifica și zonele periferice precum Măgura, Dumbrava sau Lilieci. Acestea ar putea fi populate foarte ușor prin cartiere de case.ˮ

● „Animalele străzii peste tot!”
O altă problemă a orașului ar fi animalele străzii, care pot deveni periculoase, neavând mâncare suficientă pentru supraviețuire. Aici m-am gândit să vin eu cu niște soluții.
În primul rând o mare parte din aceste animale ar putea fi sterilizate, pentru a opri înmulțirea în mod repetat. În majoritatea cabinetelor veterinare, această procedură se face gratuit și nu pune în pericol animalul.
În al doilea rând, în acest oraș ne lipsesc adăposturile, care ar putea fi și ele ușor făcute la periferiile orașelor, cât mai multe posibil, astfel încât fiecare animal să aibă un adăpost.
Și nu în ultimul rând, oamenii Bacăului, care își doresc un animal de companie, pot adopta animale ale străzii. Fiecare animal merită iubit, indiferent de rasă.

● Concluzii
Așadar, orașul Bacău, într-un viitor apropiat poate fi salvat și valorificat. Dacă ne vom uni puterile, vom putea îndrepta toate aceste probleme cu ușurință în câțiva ani. Să schimbăm Bacăul din pro și contra, doar în pro, din punct de vedere ecologic, uman și informațional.

***

De la un fir de tuia la un parc

Autor: Bostănescu Andrei
Clasa a V-a A
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Povestea mea a început acum câțiva ani, când plecam să o plimbăm pe sora noastră mai mică. Pașii ne-au purtat, de multe ori, de la Sala Sporturilor până la stadion. Împingeam căruțul voioși și puneam o mie de întrebări. Așa am aflat, iscodind-o pe mama, de parcul în care se juca ea, atunci când era mică, la umbra deasă a copacilor. Astăzi aici nu mai este nimic, doar pe ici-colo mai apare vara un fir de iarbă. E drept că în apropiere, lângă Bazinul Olimpic, se află un parc pentru copii, dar cu atât mai mult ar fi frumos ca aici să se regăsească acea oază de verdeață de pe vremuri. Nimic nu justifică prezența acestui „tărâm” pe care ploaia îl transformă în mlaștină primăvara și toamna și unde în unii ani „bogați” în precipitații „creșteau” munți din zăpada adunată din oraș. Treceam pe lângă ei când plecam de la antrenamente și nu ne puteam abține să ne cățărăm, curajoși, până sus. Dar „alpinismul” nostru nu era aprobat de părinți, care ne explicau că „munții” noștri de zăpadă reprezintă o sursă de poluare datorită tuturor deșeurilor, urmelor de carburanți pe care le conțineau.
Dar aceasta este doar începutul poveștii. Ce-am vrea noi? Ce am putea face? Cu siguranță, foarte multe!
Primul pas e cel mai simplu. Clasa noastră are 29 de elevi. Fiecare cumpără câte un pliculeț de semințe de tuia (1,98 RON), o tăviță pentru răsaduri cu 60 de alveole (5,99 RON) și o pungă de pământ care ajunge pentru mai mulți copii (un sac de 40 l – 9,90 RON). Este o investiție minimă, făcută din câțiva bani de buzunar. Plantăm semințele de tuia și așteptăm să crească răsadurile. Ne entuziasmăm pentru fiecare fir ieșit, admirând spectacolul naturii. Când cresc puțin le mutăm în ghivece, pe care putem să le punem în clase și să le îngrijim. În această etapă ar trebui să fie implicați mai mulți elevi din școală, fiecare având în grijă unul-două ghivece. Într-un an tuia crește suficient de mult, cam 30 de centimetri, deci poate fi mutată pe teren, nu înainte de a consulta starea vremii. Trebuie să fie o săptămână ploioasă, ca să se prindă. Tuia este o plantă rezistentă, din ceea ce am citit, și deloc „mofturoasă”, se prinde ușor.
Al doilea pas ar fi ceva mai dificil. Ar trebui să îi convingem pe cei de la Direcția Silvică să ne doneze arbuști sau să obținem donații de la părinții elevilor din școală, pentru a cumpăra copăceii. În toamnă – pentru că am aflat că toamna se prind mai ușor- putem ieși la plantat arbuști, nu la voia întâmplării, ci după planul unor specialiști, pe care îi putem găsi în persoana părinților. Restul, ar rămâne în grija Primăriei: ar mai fi nevoie doar de câteva alei și de niște bănci.
Tot ce mai avem de făcut e simplu: să convingem 29 de colegi să planteze tuia, un director de la Direcția Silvică să ne doneze arbuști și un profesor să realizeze un proiect în parteneriat cu Primăria, pentru a acorda avizele necesare și sprijinul financiar.
Și peste câțiva ani – destul de mulți – am putea trece pe aici alături de copii noștri și să le spunem poveste cu „Au fost odată niște copii ca niște zmei care, dintr-o suflare, au făcut să răsară acest parc aici”.

 

***

***

Traficul din Bacău

Elevi: Bădărău Alexia și Căpățână Larisa
Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău
Prof. coord. Bîra Corina-Mihaela

Traficul reprezintă frecvența operațiilor de transport efectuat cu anumite mijloace de transport. Din păcate, traficul este intens la noi în țară, inclusiv în orașul Bacău, aducându-ne multe dezavantaje. În prezent, aproape fiecare familie are câte o mașină.
Din cauza fabricării mașinilor, oamenii sunt predispuși la aerul poluat datorită traficului intens și sunt tentați să nu mai facă mișcare, utilizându-le aproape tot timpul.
Mașinile funcționează pe bază de benzină, respectiv motorină, acestea având la bază petrol, ce este o sursă limitată. Conform unor cercetări recente, rezervele de petrol ale României ar ajunge pentru o perioadă de aproximativ nouăsprezece ani. De aceea, este timpul să găsim alternative prin care să evităm poluarea, sedentarismul și lipsa resurselor de combustibili fosili.
Pentru a vedea părerile celor din jur referitor la această problemă, am cerut părerea unei persoane, care ne-a oferit un interviu.
− Bună ziua! Am dori să vă punem câteva întrebări. Ce părere aveți despre circulația autovehiculelor din România?
− Bună ziua! În primul și în primul rând circulația din țara noastră nu este deloc favorabilă mediului înconjurător, iar drumurile sunt într-o stare deplorabilă.
− Ce îmbunătățiri ați putea recomanda pentru a remedia traficul?
− Din punctul meu de vedere am putea solicita Primăriei să rezolve problema cu gropile și să nu se mai stea atât de mult timp la ieșirea mașinilor din graniță.
− Sunt idei foarte bune. Vă mulțumim pentru timpul acordat. O zi bună!
În data de 18 ianuarie 2018, la intersecția de lângă liceul Economic „Ion Ghicaˮ, între orele 16:00 – 17:00 (perioadă de vârf) am numărat 127 de mașini!
Până când Primăria va lua măsuri în privința traficului, am decis să facem un bine și să venim în folosul comunității. Astfel, am făcut și am împărțit pliante oamenilor, pentru a-i informa asupra impactului avut de traficul intens asupra mediului și de a-i încuraja să folosească alternative nepoluante: bicicleta, role, mersul pe jos.
Sperăm ca pe viitor, vocile noastre să se facă auzite!

Bibliografie:
dexonline.ro
gandul.info