YRE

YRE (Young Reporters for the Environment, tradus – Tineri reporteri pentru mediu) este un program internaţional pentru elevii preocupați de educaţia pentru o dezvoltare durabilă, iniţiat de Fundaţia Mondială de Educaţie pentru Mediul Înconjurător (FEE), în anul 1990. În prezent, programul YRE este implementat în 30 de ţări din întreaga lume: Canada, China, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda de Nord, Iordania, Israel, Italia, Kazakhstan, Letonia, Macedonia, Malta, Mexic, Muntenegru, Maroc, Olanda, Noua Zeelandă, Portugalia, România, Scoţia (UK), Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia şi Ţara Galilor (UK). În Romania, programul YRE este coordonat de Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie (CCDG).

Scopul YRE este de a implica elevii în rezolvarea unor probleme privind mediul înconjurător. Elevii, coordonaţi de profesorii lor, vor realiza investigaţii de mediu şi le vor publica online, sub forma unor reportaje scrise (articole), fotoreportaje (fotografii) sau videoreportaje (scurte filmuleţe video) cu scopul de a transmite rezultatele lor către publicul larg. La finalul materialelor jurnalistice, elevii trebuie să propună soluţii pentru rezolvarea problemei de mediu pe care au studiat-o.

Prin intermediul programului YRE, elevii participanţi îşi pot dezvolta aptitudinile şi îmbogăţi cunoştinţele despre mediu. De exemplu, dobândind o mai bună înţelegere a problemelor legate de dezvoltarea durabilă, tinerii din programul YRE sunt mai deschişi spre comunicare, au propriile iniţiative, lucrează în echipă, fac analize critice, devin mai responsabili şi îşi dezvoltă spiritul de lider. Programul YRE le oferă tinerilor talentaţi o viziune a lumii profesionale a jurnalismului şi îi poate determina pe elevi să devină jurnalişti pe viitor.

***

De la un fir de tuia la un parc

Autor: Bostănescu Andrei
Clasa a V-a A
Coordonator: prof. Bîra Corina-Mihaela

Povestea mea a început acum câțiva ani, când plecam să o plimbăm pe sora noastră mai mică. Pașii ne-au purtat, de multe ori, de la Sala Sporturilor până la stadion. Împingeam căruțul voioși și puneam o mie de întrebări. Așa am aflat, iscodind-o pe mama, de parcul în care se juca ea, atunci când era mică, la umbra deasă a copacilor. Astăzi aici nu mai este nimic, doar pe ici-colo mai apare vara un fir de iarbă. E drept că în apropiere, lângă Bazinul Olimpic, se află un parc pentru copii, dar cu atât mai mult ar fi frumos ca aici să se regăsească acea oază de verdeață de pe vremuri. Nimic nu justifică prezența acestui „tărâm” pe care ploaia îl transformă în mlaștină primăvara și toamna și unde în unii ani „bogați” în precipitații „creșteau” munți din zăpada adunată din oraș. Treceam pe lângă ei când plecam de la antrenamente și nu ne puteam abține să ne cățărăm, curajoși, până sus. Dar „alpinismul” nostru nu era aprobat de părinți, care ne explicau că „munții” noștri de zăpadă reprezintă o sursă de poluare datorită tuturor deșeurilor, urmelor de carburanți pe care le conțineau.
Dar aceasta este doar începutul poveștii. Ce-am vrea noi? Ce am putea face? Cu siguranță, foarte multe!
Primul pas e cel mai simplu. Clasa noastră are 29 de elevi. Fiecare cumpără câte un pliculeț de semințe de tuia (1,98 RON), o tăviță pentru răsaduri cu 60 de alveole (5,99 RON) și o pungă de pământ care ajunge pentru mai mulți copii (un sac de 40 l – 9,90 RON). Este o investiție minimă, făcută din câțiva bani de buzunar. Plantăm semințele de tuia și așteptăm să crească răsadurile. Ne entuziasmăm pentru fiecare fir ieșit, admirând spectacolul naturii. Când cresc puțin le mutăm în ghivece, pe care putem să le punem în clase și să le îngrijim. În această etapă ar trebui să fie implicați mai mulți elevi din școală, fiecare având în grijă unul-două ghivece. Într-un an tuia crește suficient de mult, cam 30 de centimetri, deci poate fi mutată pe teren, nu înainte de a consulta starea vremii. Trebuie să fie o săptămână ploioasă, ca să se prindă. Tuia este o plantă rezistentă, din ceea ce am citit, și deloc „mofturoasă”, se prinde ușor.
Al doilea pas ar fi ceva mai dificil. Ar trebui să îi convingem pe cei de la Direcția Silvică să ne doneze arbuști sau să obținem donații de la părinții elevilor din școală, pentru a cumpăra copăceii. În toamnă – pentru că am aflat că toamna se prind mai ușor- putem ieși la plantat arbuști, nu la voia întâmplării, ci după planul unor specialiști, pe care îi putem găsi în persoana părinților. Restul, ar rămâne în grija Primăriei: ar mai fi nevoie doar de câteva alei și de niște bănci.
Tot ce mai avem de făcut e simplu: să convingem 29 de colegi să planteze tuia, un director de la Direcția Silvică să ne doneze arbuști și un profesor să realizeze un proiect în parteneriat cu Primăria, pentru a acorda avizele necesare și sprijinul financiar.
Și peste câțiva ani – destul de mulți – am putea trece pe aici alături de copii noștri și să le spunem poveste cu „Au fost odată niște copii ca niște zmei care, dintr-o suflare, au făcut să răsară acest parc aici”.

 

***

***

Traficul din Bacău

Elevi: Bădărău Alexia și Căpățână Larisa
Clasa: a VII-a B
Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău
Prof. coord. Bîra Corina-Mihaela

Traficul reprezintă frecvența operațiilor de transport efectuat cu anumite mijloace de transport. Din păcate, traficul este intens la noi în țară, inclusiv în orașul Bacău, aducându-ne multe dezavantaje. În prezent, aproape fiecare familie are câte o mașină.
Din cauza fabricării mașinilor, oamenii sunt predispuși la aerul poluat datorită traficului intens și sunt tentați să nu mai facă mișcare, utilizându-le aproape tot timpul.
Mașinile funcționează pe bază de benzină, respectiv motorină, acestea având la bază petrol, ce este o sursă limitată. Conform unor cercetări recente, rezervele de petrol ale României ar ajunge pentru o perioadă de aproximativ nouăsprezece ani. De aceea, este timpul să găsim alternative prin care să evităm poluarea, sedentarismul și lipsa resurselor de combustibili fosili.
Pentru a vedea părerile celor din jur referitor la această problemă, am cerut părerea unei persoane, care ne-a oferit un interviu.
− Bună ziua! Am dori să vă punem câteva întrebări. Ce părere aveți despre circulația autovehiculelor din România?
− Bună ziua! În primul și în primul rând circulația din țara noastră nu este deloc favorabilă mediului înconjurător, iar drumurile sunt într-o stare deplorabilă.
− Ce îmbunătățiri ați putea recomanda pentru a remedia traficul?
− Din punctul meu de vedere am putea solicita Primăriei să rezolve problema cu gropile și să nu se mai stea atât de mult timp la ieșirea mașinilor din graniță.
− Sunt idei foarte bune. Vă mulțumim pentru timpul acordat. O zi bună!
În data de 18 ianuarie 2018, la intersecția de lângă liceul Economic „Ion Ghicaˮ, între orele 16:00 – 17:00 (perioadă de vârf) am numărat 127 de mașini!
Până când Primăria va lua măsuri în privința traficului, am decis să facem un bine și să venim în folosul comunității. Astfel, am făcut și am împărțit pliante oamenilor, pentru a-i informa asupra impactului avut de traficul intens asupra mediului și de a-i încuraja să folosească alternative nepoluante: bicicleta, role, mersul pe jos.
Sperăm ca pe viitor, vocile noastre să se facă auzite!

Bibliografie:
dexonline.ro
gandul.info

Anunțuri